Alfabetul coreean într-o seară — cum e construit hangul

Coreeana trece drept o limbă grea și, cât privește gramatica și vocabularul, pe bună dreptate. Cu scrierea însă stau altfel lucrurile. În secolul al XV-lea, pe vremea regelui Sejong, o comisie a creat hangul cu un scop clar: oamenii simpli să poată învăța să citească. Rezultatul se simte și azi. După o seară, cei mai mulți reușesc să descifreze încet, iar după o săptămână citesc fără să se chinuie.

Totul e să nu mai vezi căsuțe și să te uiți la ce conțin.

Nu o listă, ci un sistem

Hangul are 24 de litere de bază, adică 14 consoane și 10 vocale. La ele se adaugă 5 consoane tensionate, care sunt de fapt litere dublate, și 11 vocale compuse, formate din vocalele simple. În total, 40 de semne, iar ecranul Alfabet din Mullawo ți le arată pe toate, fiecare cu numele lui, cu felul în care se pronunță și cu un cuvânt ca exemplu.

Patruzeci de semne sună a mult. În realitate, majoritatea se trag din câteva forme.

Consoanele desenează gura. Fiecare consoană de bază arată locul în care se formează sunetul:

• ㄱ g/k — partea din spate a limbii, ridicată spre cerul gurii
• ㄴ n — vârful limbii sprijinit pe proeminența din spatele dinților
• ㅁ m — buzele închise
• ㅅ s — un dinte
• ㅇ — gâtul; nu se aude la începutul silabei și se citește ng la final

O linie în plus, un suflu în plus. Pui o linie la o consoană și capeți perechea ei aspirată: ㄱ → ㅋ (k), ㄷ → ㅌ (t), ㅂ → ㅍ (p), ㅈ → ㅊ (ch). O dublezi și capeți varianta tensionată: ㄲ, ㄸ, ㅃ, ㅆ, ㅉ, care se rostesc cu gâtul încordat și fără să lași aerul să iasă.

Vocalele sunt linii cu codițe. Orice vocală pornește de la o linie lungă, verticală (ㅣ) sau orizontală (ㅡ), de care se prind liniuțe scurte. Cu o liniuță ai o vocală simplă, cu două se adaugă un y: ㅏ a și ㅑ ya, ㅗ o și ㅛ yo, ㅜ u și ㅠ yu. O vocală compusă înseamnă două dintre ele scrise laolaltă: ㅗ + ㅏ = ㅘ wa, ㅜ + ㅓ = ㅝ wo.

Când prinzi logica, nu mai ai de învățat pe de rost patruzeci de forme. Îți ajung vreo douăsprezece, plus regulile din care le obții pe celelalte.

Literele se strâng în silabe

A doua idee e chiar căsuța. Coreeana nu înșiră literele una după alta, ci le adună: fiecare silabă e un bloc.

• consoană + vocală: 가 ga, 나 na, 고 go
• consoană + vocală + consoană finală: 강 gang, 물 mul (apă), 길 gil (drum)

Felul în care se așază literele îl decide vocala. Dacă e verticală (ㅏ, ㅣ), se pune în dreapta consoanei; dacă e orizontală (ㅗ, ㅜ, ㅡ), sub ea. Consoana finală, numită batchim, ocupă întotdeauna partea de jos a blocului.

În coreeană, orice silabă începe obligatoriu cu o consoană. Când o silabă începe cu un sunet vocalic, locul consoanei îl ține ㅇ, care nu se pronunță: 아이 ai (copil) se scrie ㅇ + ㅏ, apoi ㅇ + ㅣ.

Cu ce să începi

În prima oră, cele zece vocale. E partea cea mai regulată și apare în absolut orice bloc. Ia-le două câte două, cea simplă și cea cu y, și scrie-le pe fiecare de câteva ori.

În a doua oră, cele paisprezece consoane, pe familii de forme: mai întâi cele cinci „desene ale gurii” de mai sus, apoi variantele lor cu o linie în plus și cele dublate. Pronunță-le pe fiecare urmată de un a — ga, na, da, ra, ma —, așa cum le recită și copiii din Coreea.

După aceea, citește blocuri. Încă nu cuvinte, ci blocuri. Firme, meniuri, nume de trupe K-pop, orice îți iese în cale. Mergi încet, literă cu literă, și spune cu voce tare ce ai obținut. Pe ecranul Alfabet, când atingi o literă, vezi un cuvânt-exemplu tradus în limba ta — 길 drum, 끝 sfârșit, 아이 copil — și, dacă telefonul are o voce coreeană, îl și auzi.

Vocalele compuse și schimbările de pronunție rămân pentru săptămâna a doua. La granița dintre silabe, coreeana modifică anumite litere după reguli foarte constante: 국물 se citește gungmul, nu gukmul. Nu ai nevoie de ele ca să te apuci de citit, ci ca să citești bine, iar odată ce literele îți vin de la sine, regulile astea devin mult mai limpezi.

Apoi renunți la romanizare

În Mullawo, fiecare cuvânt coreean vine cu transcrierea în AFI și cu romanizarea în sistemul oficial, Romanizarea Revizuită: 주황색 juhwangsaek (portocaliu). În primele zile, cât încă citești literă cu literă, ajută.

După ce treci de etapa asta, dezactivează Afișați transcrierea din Setări — opțiunea ascunde deodată și romanizarea, și AFI — și citește direct în hangul. Romanizarea e o cârjă care nu se potrivește niciodată perfect: eo și eu sunt două sunete pe care nici româna, nici engleza nu le au, iar dacă le vezi scrise cu litere latine, ajungi să le pronunți după ureche, adică greșit. Un alfabet care se învață într-o săptămână are tocmai acest avantaj: nu-ți trebuie literele nimănui ca să-l citești.

Planul pentru prima săptămână

• Prima seară: vocalele și consoanele, până reușești să citești 가 나 다 라 마.
• Zilele a doua – a șaptea: citește fiecare bloc care îți iese în cale și începe cardurile de coreeană cu romanizarea afișată.
• La final de săptămână: oprești transcrierea.

Din acel moment, hangul nu mai e partea grea. De altfel, nici n-a fost făcut să fie.